primul zbor intr-o dimineata de toamna.....

....si mergand infrigurata pe acea alee uda nu-mi venea nimic in minte decat o singura intrebare: Spre ce? mai am timp sa ma razgandesc. Oare?.... Nup, nu puteam s dau inapoi. Si asa a inceput aventura.... Am respirat adanc... am luat viata in piept....... Gata...acu zbor de una singura.....sau cel putin cu o aripa deocamdata... Si cat de greu e, dar cat de bine........ N am cum sa cad dar unde voi ateriza? Impreuna cu ce vanturi voi alerga? Si cel mai important: stiu eu sa fiu o pasare? Stii tu sa zbori cu mine? Poti tu sa fii cerul meu?.................

altceva..........

oare ce culori ar trebui sa aiba iubirea? iubirea mea are culoarea galbena. Pe ce ma bazez? poi asta e culoarea ce mi apare cand ma uit spre el.....:) Dar oare e iubire..ma poti intreba desigur. atunci ce poate fi? Intr-adevar e altceva decat pana acum.....nu mai am fluturi in stomac, nici neincrederea nu mai imi da tarcoale si nici mii de intrebari....e altceva. E un sentiment de caldura, siguranta, incredere...oare sentimentele astea alcatuiesc iubirea? eu asa cred...... E lumina care ma atrage precum un fluture.....
Am trait multe povesti pana acum, in naivitatea mea,destul de intens.... dar ma simt ca la prima poveste. e parca aceeasi poveste copilaroasa si inocenta, zbuciumata...dar mult mai sincera. Nu mai e poveste plina de intrebari si nesiguranta. nici povestea umilitoare si nici povestea dureroasa... E mai presus. E povestea care a pus punct naivitatii, copilariei si mi a dat sansa sa o iau de la cap fara compromisuri si fara umilinte... Ma simt tare norocoasa ca l am cunoscut. Ajunsesem intr-un stadiu destul de penibil, acceptand orice doar pt a ma simti un pic iubita..ma minteam singura.....pfffff.....ma infurii pe mine numai cand ma gandesc. Ajunsessem sa nu mai cred in iubire....o denaturasem....si ma consideram o copilita prostuta. fat frumos nu exista.....
si totusi exista...si nu va mint. nici pe mine nu ma mint...imi pierdusem speranta si totusi..el era acolo, langa mine. Acum sunt tare fericita si pot crede iar in povesti de dragoste, in printese si in printi..... Daca ati putea si voi sa nu renuntati, sa nu va lasati mintite de broscoi..care nu se vor transforma nicicand in feti frumosi.....v ati scuti de multa suferinta, si n ati mai face greseli pe care sa le regretati... Eu la concluzia asta am ajuns. Am suferit mult cautand, dar iubirea vine cand nu o cauti.....si e exact cum imi doream. pentru iubirea adevarata nu tre s faci compromisuri......sa te umilesti. daca simti macar un pic invers, inseamna ca tre s mai astepti.
va doresc fericirea si multumirea pe care o simt eu in acest moment.........have a nice story;)

undeva..acolo.....

In toata vacantza asta mi am pus on and on aceeasi intrebare....previzibila de altfel si de loc originala...de ce eu??????????????? Cand ma gandesc in trecut, la copilaria mea....ma apuca o furie imensa..................de ce s a skimbat atat de drastic viata mea? O sa mi raspunzi> face parte din procesul de maturizare.... Dar cine a zis ca vrea sa se maturizeze???? Urasc maturizarea asta pt ca mi a luat tot ce e mai frumos... Ieri s-a implinit un an de cand ne-a lasat singure pe lume......el ne a tinut unite, el ne a despartit... E urat ce zic dar e adevarat. de cand s-a intamplat m-am simtit mai singura ca oricand...noroc ca am gasit pe cineva care ma mai tine de mana..si nu ma lasa sa disper de tot. Acum suntem fiecare pe cont propriu. EA traieste in lumea ei, incercand sa ascunda durere in fanteziile ei purtanduse ca si cum el ar mai trai.....habar n are cat de dureros poate fi pt noi. cealalta...incearca sa si gaseasca si ea drumul bun, dar dupa cum pare, pluteste in deriva, confuza.... Iar eu, ma simt ca o puiul cel speriat, dar plin de furie....la gandul ca sunt atat de neputincioasa. NU pot face nimic ca viatza noastra sa revina la normal. Doamne si cat imi doresc..... NU zic ca nu suntem unite, insa chiar si atunci cand suntem impreuna se simte in priviri si gesturi ca lipseste ceva important si esential..... Cat de trist e sa fi constient ca n ai stiut sa pretuiesti corect timpul trecut..... MI aduc aminte cum stateam amandoi pe trepte si filozofam...despre nimic, sau despre tot...si cat ma bucuram cand ma aprecia pt ceea ce gandesc. Kiar si desele certuri erau constructive... Explozive, intense dar pline de personalitate... desi ne infruntam dur....realizam din privirea lui ca e mandru ca reusesc sa mi sustin punctul de vedere fara sa cedez...... poate si d aia ne provocam intr-una.... A fost prima vacantza fara el in casa, cat de pustie pare.....cat de pustie o sa ramana....daca as putea sa bag casa cu amintirile ei cu tot intr un sac....si sa o port cu mine.... Tocmai am realizat ca ma pricep de minune s mi plang de mila.....citind in urma, dar simteam nevoia asta......si e doar o mica particica din tot ce as avea de spus..... Nu le pot spune cu voce tare...mi e aproape imposibil....dar uneori mai simt nevoia sa le scot la suprafata..poate asa mai scap......de ele, ca sunt prea grele........

timpul nu mai avea răbdare deloc.............

zilele astea m am gândit mult la ele..... asta poate pentru că se apropie sfârșitul drumului împreună.....eu sper să mă inșel dar gândul nu mi dă pace.......își vor mai aminti mai târziu? cum să fac să nu le las s uite..? Le-am fost prietenă .....rea sau bună....nu contează..ce contează e că mă vor înlocui... și nu pentru că vor asta ci pentru că timpul nu ne mai permite să fim împreună....... E de nesuportat acest gând......că totul se skimbă..... Kiar și eu.......
Prima, floarea soarelui împânzind lumină și senzualitate în jur mi-a atras atenția prin masca purtată ca să mă țină deoparte. ce nu știa ea că imi place să insist.....nu a trebuit decât s-o păcălesc o singură dată să-o dea jos...că nu a mai avut scăpare vrând nevrând..s-a ales cu mine pe cap.... De atunci am avut cu cine să mi împart cele mai ascunse gânduri, kiar si cele perverse:)):P Mi-am exersat pe deplin ironiile pe ea... iar ea mereu îmi făcea jocul. Părând întodeauna ca știe ce vrea .... mereu alegea drumul cel riscant. Din păcate uita că poate să abandoneze oricând. Mereu rece ca soarele de primăvară adora să fie încălzită:) fără să ofere nimic în skimb.....Tare ca piatra dar usor de manipulat. Nu stia cum să ofere sprijin dar stia să te fac să intelegi ca mereu există o soluție. mereu am putut avea incredere în ea....incapabilă sa trădeze sau sa ma minta...incapabilă sa mă dea la o parte..si totusi.....kiar si ea se skimbă. nu pentru că vrea ci pentru că n are de ales.... sau poate pentru că ar trebui să căutăm mereu mereu altceva.........sa devenim mai buni. Nu-i doresc decât să învețe că se poate fără compromisuri..........
A doua, ca o flacără în noapte, cu ochii ei mari lucitori, plini de viață dar selectivi..... foarte transparentă..... Stii ce gândeste doar când o privesti... stii dacă ii esti prieten sau nu, daca esti interesant sau nu. soarta ne- a apropiat impotriva vointei noastre. cred că la inceput nu ne am plăcut deloc. prea simplă pentru ea, prea ușor de ghicit pentru mine. Cu timpul...offf, tot el....desi ne am luptat din răsputeri...am ajuns sa depindem una de alta..cel putin din punctul meu de vedere. Eram singura care se lupta s-o suporte :P era singura care dorea să mă manipuleze, tinandu ma aproape:) Era singura care imi dădea apropierea de care aveam asa nevoie, acea apropiere pe care doar surorile o pot da..... eram singura care n-o părăsea, kiar dacă eram izbitor de diferite. de la ea am invatat multe....cum sa risc, ca nu pierd nimic daca sunt mai hotărata, m a facut mai ambitioasa, mai rea poate:p....mai selectiva. Doar acum, cand scriu lucrurile astea am gasit raspunsul la intrebarea care mă tot macina..cum poti sa ai 2 prietene deodata: de fapt ..n aveam... Am de fapt o prietena si o sora . care-i diferența? poi este...
pe prietena o alegi tu...din cauza asemănărilor, deosebirilor si a increderii IAR pe sora ti-o da soarta.......ca sa fie acolo sa ti manance zilele:) vrand nevrand..imparti orice cu ea.....kiar si certurile:)) de care esti legat pana la sfarsitul vieții kiar daca uneori vrei sa scapi de ea, sub influența imaturității. O soră buna si rea in acelasi timp....
sunt norocoasa ca le am intalnit, si mă bucur ca m au insotit pe drumul facultății..un drum plin de: camin, lacrimi, zambete, bulevarduri, băieți, dusuri, coline, j-uri, examene, polițiști, francezi, mincinoși, găini, striperi, fustite, beri, călătorii, avioane, iubiti cu prietene, 3in1, nopti nedormite, dimineti somnoroase, controlori, bilete nefăcute, raliuri, scenete, inimi frante, transformări, declaratii, tzupisori, rami, marii.....luane:),, regrete, pierderi.....sentimentale:), deceptii, poieni, ski-uri, patine, doctori, sigisoara, sibiu, italia, rasnov, solomon, despărtiri, adio, tabara, concerte, bowling, pizze hot, certuri...........pfff si cate ar mai fi.
Tot impreuna ne am gasit alesul...... sau presupusul ales.... Chiar daca acum suntem sigure, cine stie,,viața e imprevizibila.... Important e sa fim pregatite pentru ce va urma..sa lasam loc si imprevizibilului.... Acest sfarsit ne găseste mai mature..deci in 3 ani..practic am crescut impreuna si ne-am skimbat una pe alta.... Acum nu ne rămane decat sa luam ce-i mai bun una de la alta si....si să infruntăm drumul ce vine...
Eu nu va voi uita niciodata si va iubesc.........................................

Doar așa......

Mi s-a amintit nu de mult o poveste......DOAR AȘA îi era numele.... La auzul ei n-am putut decât să zâmbesc și să repet....DOAR AȘA.....? Doamne cât căutasem acest cuvânt....acu l-am găsit....
De ce îmi spui asta? Doar așa.....aș răspunde eu. De ce ai plâns? De ce ai dat? De ce crezi? DOAR AȘA ar răspunde okii mei...
Iar dacă o să mă intrebi de ce am făcut acest blog...ar trebui să -ti dai seama de răspuns. E mai mult pentru mine decât pentru altcnva......asta ca să nu mai caut printre foi ideile drăgutze pe care le adun din jurul meu.....

Povestea era despre altcva .......dar......esențialul e același....... :)


” pentru mine?
-da, pentru tine..
-de ce?
- doar asa..
-doar asa?
-DOAR ASA”