sâmbătă, 5 decembrie 2009

tu si eu....

Un joc ''de-a tine...și Eu''

Astăzi vreau să îți propun un joc......da, exact un joc. Nu da pagina înapoi, n-ai greșit , nu este o pagina adresată copiilor. Și chiar dacă ar fi, adultule, copilul din tine are nevoia să se joace. Cum care copil? Acel copil care îți suflă când să fii romantic, când să te bucuri de un zâmbet primit, sau când să desenezi pe spatele dosarului de la tine din birou.

Deci, să revenim la jocul nostru. În acest joc, unealta principală este iubirea. Și te întreb pe tine cât de mult te iubești? Aș vrea să răspunzi sincer...pentru că vei vedea că acest răspuns va fi cheia câtorva probleme din viața ta. Probabil vei fi consternat....ce caută iubirea într-o revistă de specialitate? Dar cum am putea oare să nu vorbim despre asta dacă adultul este subiectul nostru principal?

Ca oameni, aspirăm spre integrare, spre armonie. Iubirea trebuie privită ca pe o dorință a fiecăruia dintre noi de a se exterioriza, de a-și pune în valoare calitățile, de a se dărui celuilalt, participând astfel la împlinirea ființei lui. Eh, și acum să vorbim puțin despre această iubire de sine. Mă voi folosi de teoria lui Jane Loevinger, ca să înțelegi cât de importantă este iubirea.

Jane Loevinger a dezvoltat teoria egoului. Egoul este definit ca element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [<>

Fiecare stadiu succesiv reprezintă o reorganizare substanțială a modurilor individuale de înțelegere și reacție față de situații, persoane și idei, o schimbare majoră în modul de a gîndi și de a se raporta la sine, la alții, la autoritate, morală, cunoaștere, la tot ceea ce conferă sens vieții.

Tot Jane Loevinger crede că fiecare din noi rămânem într-un anumit stadiu al egoului. Acest lucru, după părerea mea, se poate observa cel mai bine într-o relație de cuplu deoarece Eul nostru se reflectă cel mai bine în relația cu partenerul. Acum voi încerca să explic prin aceste teorii cum anume egoul nostru poate influența relația de cuplu.

În prima etapă, etapa presocială, egoul este focalizat pe îndeplinirea nevoilor de bază, și nu conștientizează conceptul de „lume”. Dacă egoul ar rămâne blocat în această etapă, relația ar avea de suferit deoarece partenerul și nevoile lui practic nu ar exista.

După etapa presocială, urmează etapa impulsivă. Aici, individul este centrat pe prezent. Predomină impulsivitatea și lipsa de control. El experimentează lumea în termeni egocentrici, în termeni de cum ceilalți îl afectează pe el, nu el pe ceilalți. Începe să înțeleagă semnificația pedepsei și a răsplatei. Astfel partenerii sunt priviți prin ceea ce pot ei oferi iar această atitudine poate fi dăunătoare pentru cuplu.

În etapa auto-protectoare se folosește de conștiința de cauză și efect, de reguli și consecințe, pentru a obține ce dorește de la alții. El tinde să fie exploatativ, manipulativ, hedonist și oportunist. Țelul lui este de a lua fără a fi prins. Presupunând că și partenerul este ca el, devine foarte bănuitor. Este autoprotectiv, în sensul că atunci când ceva merge rău, învinovățește pe celălalt.

Individul în etapa următoare, cea a conformismului, se vede pe el și pe ceilalți în stereotipuri. El tinde să vadă și să evalueze pe el și pe alții în termeni externi - cum arată , ce muzică ascultă, cuvintele sau vocabularul utilizat. Sentimentele lui tind să fie simple și guvernate de reguli.

În etapa de autoconștientizare crește gradul de conștientizare și de acceptare a diferențelor individuale. Crescând conștiința de sentimentele și motivele unice ale fiecăruia, crește tensiunea între Eul real și Eul așteptat, ducând la conflicte cu familia și cu cei apropiați.

Evaluarea și critica de sine din această etapă se continuă și în etapa conștientă. Persoana trăiește după reguli și idealuri proprii, create individual. Acum prețuiește responsabilitatea idealurilor înalte și țelurilor pe termen lung. Apare vina- pentru că nu își cunoaște așteptările. O mai mare reflecție de sine duce la o mai mare complexitate conceptuală. Datorită prezenței empatiei, problemele din cuplu pot fi rezolvate mult mai ușor.

Focalizarea pe relații crește și se dezvoltă în etapa de individualizare. Se conștientizează anumite conflicte interioare.

Atunci când ajunge în etapa de autonomie, persoana este independentă și face față conflictelor interne fără a avea nevoie de ajutor. Devine evident respectul pentru autonomia sa și a celuilalt. Relațiile sunt apreciate ca sisteme interdependente. Și conflictele cu celălalt devin apreciate.

Este important să ştim că uneori conflictul poate deveni o sursă de evoluţie pentru noi şi pentru cuplu. Conflictele pe diverse teme, ca şi cele pornite de la diferenţele de personalitate pot fi un prilej de a deveni mai flexibili, de a înţelege mai mult universul celuilalt, de a asimila de la celălalt o altă viziune asupra lucrurilor şi de a ne îmbogăţi afectiv.

În ultima etapă, egoul integrat arata empatie generală. Face pace cu nerezolvările de sine. Ajuns în această etapa, individul este pe deplin conștient de ceea ce este și ceea ce vrea să devină.

Relaţia cu noi înșine, relaţia cu ceilalţi, ascultarea şi adaptarea la celălalt, deschiderea către lume devin concepte cheie pentru a ne face oameni împliniți. Dintre acestea, relaţia de cuplu ne oferă prilejul de a simţi dragostea în toate felurile ei. Ea devine sursa de fericire, de entuziasm, de putere, transformare, cunoaştere, de împlinire dar şi de dezamăgire, suferinţă, lacrimi, conflicte. Toate acestea depind de mulţi factori dar mai ales de noi, oamenii, de personalitatea noastră, de experienţă, de capacitatea de înţelegere, de inteligenţa emoţională, de empatie, de sistemul de valori şi de capacitatea noastră de a comunica eficient.

Dacă egoul a ajuns la această etapă, ne putem considera foarte norocoși. E important ca într-o relație să-l tratăm pe partener ca pe noi înșine și să nu uităm că relația nu e o competiție. Nu putem face totul perfect, dar putem să facem lucrurile mai puțin complicate.

Enumerând aceste etape, aș vrea să continuam jocul.....și să te întreb, în ce etapă a ajuns egoul tau? Și cel mai important, cât de mult te iubești pe tine? Aici nu mă refer la narcisism, mă refer la acea iubire care te va face să îți duci egoul la o etapă superioară. Te iubești suficient de mult încât să vrei să fii fericit făcându-l și pe partenerul tău la fel?

Autor: Sîrbulescu Laura-Elena

Resurse WEB

1) http://psychology-health.today.com/2009/03/01/jane-loevingers-theory-of-ego-development/ Jane Loevinger’s Theory of Ego Development

2)http://en.wikipedia.org/wiki/Loevinger's_stages_of_ego_development

Un comentariu:

  1. mErSuL iNapOi e ViSiNiU24 mai 2010 la 10:17

    hmm.. iubirea vazuta dintr-o perspectiva psihosociala. documentat, dar totodata accesibil lecturarii :) felicitari! mie imi place.

    RăspundețiȘtergere